(Mi-am dus Plânsul…

Mi-am dus Plânsul într-un crâng Să aștepte primăvara! (…) Zilele s-au frânt pe rând… (Înota în lacrimi vara…) M-am uimit, m-am ofilit, Toamnă grea m-a cucerit… Iarna – ca întâia oară – M-a cuprins ca într-o țară… (dana f. zaharia, București – Berceni, 11 februarie 2019) *foto – dana f. zaharia (Rain – 14 februarie…

Nu mai ai unde să te duci

    Mergi în cerc și dai mereu de cruci! Uneori înverzind, alteori uscându-se.. Și-n drumul tău – circular- clipești – adesea –  când vezi umbrele ca niște liniști, modelate –în grabă – de soare, răvășite de… vrăbii,   Liniști, liniști, liniști… lângă mormintele necunoscuților… (București – Berceni,10 ianuarie 2019,

Ce simte Darul când e dăruit

1. (…) Ca prin oul spart al amânatei Învieri, trecu – prin lăuntrul meu – tot Întunericul… De-atunci, din mine, s-a născut doar Îndoială și Doliul i-a urmat … curând! 2. Da, eu eram în Bucurie și Ea… încă vie, în mine, tăcută… când Îndoiala a făcut-o interzis – impudică (parcă) și de toată rușinea……

De-a moartea-n crâng (Dana f. Zaharia)

Sărmanule lup, Cu viforul frate, În crâng ți se frâng – Azi,  visele toate…   În crâng, unde-și cerne Ziua icoana, În crâng, unde luna Țese mahrama,   În crâng, unde arma Țintește bine, Despletindu-ți soarta-n raze –destine,   În crâng,  Iată,  curge Roșu-ți din rană… Când soarele -l plânge, Luna-l destramă! 17 aprilie 2018,…

***

Primăvară, răgaz nu-mi dai și inima-mi se frânge în lămuriri trezite de albine, izvor de zumzet care mă-nfioară și-mi sparge taina inimii când – dulce – mi-o coboară spre pântecul pustiu… Ah, primăvară! (Dana f. Zaharia)

Despodobiri de primăvară (fragmente, lui T.V, in memoriam)

* Și zise: Eu nu mai sunt eu; în locul meu – imaginea, mototolită, dar încă suavă, a unui înger străin… * Și-apoi, se-ntoarse roata: viața începu cu moartea. (…)     Iar, la sfârșit de tot, minciuna  își lăsă ceața să înoate – liberă – chiar pe mijlocul drumului, îmbrățișând cu ea, din când…